Magia Arborilor

Arbori. Simpla lor prezență trezește pacea și liniștea în sufletul uman. Acesta este marele secret care explică de ce – din cele mai vechi timpuri – în toate colțurile lumii, înțelepții și misticii au folosit pădurile ca locuri de refugiu și inspirație.

Există o relație naturală și instinctivă între arbori și om. Chiar și căile lor de respirație sunt complete. Cel care meditează poate învăța din copaci o imobilitate înțeleaptă și senină. În India antică, legenda spune că Gautama Buddha a atins iluminarea la poalele unui mare copac numit Bodhi, simbol al înțelepciunii universale. A șezut acolo la amurg, a fost întâmpinat cu dragoste de ființele pădurii și a dus bătălia finală. În vremea zorilor, iluzia și ignoranța erau definitiv depășite.

Este dificil să ne imaginăm ființe la fel de benefice ca copacii. Ele înfrumusețează peisajul, oferă umbră, lemn, fructe și sunt refugiul și adăpostul păsărilor și altor specii de animale. Ei comunică subsolul cu atmosfera și purifică aerul. Acestea atrag norii, reglează precipitațiile, stabilizează clima și garantează umiditatea solului. Acestea combat eroziunea și previn vânturile excesive.

Dar, pe lângă funcțiile sale vitale și practice, copacul are o puternică natură magică. Este considerat universal un simbol al relației dintre cer și pământ. Cu structura sa verticală – trunchiul – arborele stabilește o axă simbolică de legătură între lumea fizică și lumea divină. Pe de altă parte, ramurile, frunzele și fructele sale reunesc o întreagă comunitate de păsări, insecte, reptile și mici mamifere, care este un simbol al diversității infinite a vieții.

 

Bineînțeles, Paradisul tradiției iudeo-creștine este o pădure. Acolo, potrivit Genezei, II, „Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de copaci frumoși, buni de mâncat”. Cu toate acestea, există doi copaci care se remarcă în acest loc sacru. Unul este pomul înțelepciunii, care oferă cunoașterea binelui și a răului. Celălalt este arborele vieții, care simbolizează nemurirea.

Acești doi copaci nu sunt în întregime exclusivi ai Bibliei: în tratatul său de istorie a religiilor, Mircea Eliade subliniază că vechii babilonieni au localizat și doi copaci la intrarea estică a Cerului. Unul era arborele vieții, celălalt arborele de adevăr.

În Hindu Bhagavad Gita (Cap. XV), Universul este un arbore inversat care își are rădăcinile în cer și frunzele și fructele sale de pe Pământ. Numele ei este Asvartha, iar imaginea ei simbolizează manifestarea concretă a vieții cosmice. Același copac cu rădăcini în cer și fructe pe pământ apare sub numele de Yggdrasil în folclorul țărilor din Europa de Nord.

Din punct de vedere microcosmic, acest arbore mitologic reprezintă fiecare suflet uman, ale cărui origini și rădăcini sunt în eternitate, dar ale căror frunze și fructe sunt activitățile practice ale lumii concrete.

Dar macrocosmic, acest copac simbolizează universul material ca întreg, care iese periodic din mister și din lumea ascunsă pentru a înflori într-o viață fizică și spirituală infinit de variată.

Fiecare ființă umană, ca orice copac, este o miniatură și un rezumat al universului. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu avem atât de multe de câștigat din trăirea copacilor. Experiența comuniunii cu ei face parte dintr-o comuniune mai mare cu toată natura și eliberează sufletul uman de suferința sa. John Muir, marele pionier al conservării mediului, și-a dat mărturia despre asta.

Sursa: https://www.carloscardosoaveline.com/a-magia-das-arvores/