Marcus Aurelius – Ganduri catre sine insusi


Cu ani în urmă am cumpărat o ediție veche din Marcus Aurelius care purta următoarea dedicație: „Să-ți fie prieten în ceasurile grele și să te sprijine cum m-a sprijinit pe mine.” Nu cred că i se poate face unei cărți un elogiu mai frumos decât acest  „prieten in ceasurile grele. ~ Emil Cioran

Marcus Aurelius a fost primul personaj care s-a aventurat sistematic pe teritoriul eului, care l-a vizitat și care a scris de fapt un tratat despre tehnici de ameliorare și de ținere în frâu a eului propriu. ~ Gabriel Liiceanu

O veritabilă comoară de înțelepciune, absolut exemplară și astăzi.
~ Dan C. Mihăilescu

Marcus Aurelius (Marcus Aurelius Antoninus Augustus) este cunoscut atât ca imparat al Romei, cât și ca filozof stoic. Născut la Roma, la 26 aprilie 121 p. Chr., într-o familie senatorială de origine hispanică, a fost adoptat de viitorul împărat Antoninus Pius, la cererea împăratului Hadrian. Primește o educație aleasă, studiind retorica cu Marcus Cornelius Fronto și Herodes Atticus iar filozofia cu Quintus Iunius Rusticus, Apollonius din Calcedonia și Sextus din Cheroneea. Domnia sa este marcată de un șir de catastrofe (ciuma, inundații, cutremure), dar și de numeroase războaie purtate cu succes; în plan militar, Marcus Aurelius a fost preocupat să respingă atacurile dușmanilor Romei de la hotarele imperiului, în special în Orient și pe Dunăre, continuând politica defensivă inițiată de Hadrian. A murit la 17 martie 180 p. Chr., de ciumă, se pare, la Sirmium sau la Vindobona (Viena de azi). Este ultimul din seria „celor cinci împărați buni”. Ca filozof stoic, Marcus Aurelius și-a exprimat ideile în lucrarea Ta eis heauton (Gânduri sine însuși), scrisă în limba greacă – una dintre pietrele de temelie ale canonului literar și filozofic. Învățăturile sale au un caracter moral și aplicabilitate practică, fiind o serie de „exerciții spirituale” prin intermediul cărora omul poate dobândi cumpătarea, virtutea și liniștea lăuntrică în fața incercărilor vieții.

Fragment din cartea „Gânduri către sine însuşi” de Marcus Aurelius

„Acesta, cu toate că nu are tunică, face filozofie, celalalt, cu toate că nu are carte, -filozofează de asemenea-, un altul, pe jumatate gol, spune: „Nu am pâine, dar rămân credincios rațiunii.” Eu însă am hrana de pe urma învățăturilor, dar nu rămân credincios rațiunii.

Micul meștesug pe care l-ai învățat iubește-l și bazează-te pe el. Petrece-ți restul vieții ca un om care a încredințat, cu tot sufletul, zeilor toate bunurile sale și care nu se face nici tiranul, nici sclavul altui om.

Gândește-te, de exemplu, la vremurile lui Vespasian: vei vedea peste tot aceleasi lucruri: oameni care se căsătoresc, care își cresc copiii, care se îmbolnavesc, care mor, care duc războaie, care sarbatoresc, care fac negustorie, care cultivă pământul, care lingușesc, care sunt aroganți, suspicioși, care pun la cale conspirații, care doresc moartea altora, care bombane nemulțumiți de prezent, care iubesc, care adună averi, care râvnesc consulatul, puterea imperială. Ei bine, acea viață a lor nu mai e nicăieri. Apoi, treci la vremurile lui Traian: din nou peste tot aceleași lucruri, și viața acestora s-a sfârșit. La fel, cercetează și observă și alte documente privind -istoria- unor epoci și unor popoare întregi, câți oameni, după atâtea sforțări, la scurt timp s-au prăbușit și s-au descompus în elementele componente. Dar mai ales trebuie să îți amintești de aceia pe care tu însuți i-ai cunoscut chinuiți de lucruri zadarnice, care neglijau să acționeze potrivit propriei lor structuri, să se țină de ea cu fermitate și să fie multumiți de ea. Trebuie aici să-ți amintești că preocuparea pentru fiecare activitate are propria sa valoare și o dreaptă proporție. Căci astfel nu vei fi descurajat, dacă nu te vei opri prea mult asupra unor lucruri de mică importanță”